Trenduri pe piața muncii: remote workers

Văd din ce în ce mai des, în România, oameni care pot și vor să lucreze de acasă sau de la distanță, în locul unui birou fix, la angajator. Deocamdată terenul pare a fi câștigat de proiecte din afară, care vin spre angajații români și pe care aceștia le gestionează de la distanță. Ușor-ușor însă, luând în calcul situația pieței muncii cel puțin din punct de vedere taxe din România, dar și o potențială criză la nivel global care va avea inevitabil un impact și la noi, tot mai mulți români vor alege această opțiune. Am avut ocazia în ultimul an să fac asta aproape zilnic, e un trend pe care-l urmăresc constant, așadar iată din punctul meu de vedere, câteva avantaje și dezavantaje și de ce cred că anii ce vor urma vor fi guvernați de acest trend la noi.

„There’s no arguing that the 9-to-5, 40-hour work week, with your entire team located near you, is gone. And it’s not coming back.” (Forbes, 2017) 

 

Avantaje

Principalul avantaj, uriaș, din punct de vedere al unui angajator care alege să aibă angajați care lucrează de la distanță (fie că lucrează de acasă, fie că lucrează dintr-un loc pe care și-l aleg singuri) este o reducere uriașă de costuri. Depinde de la business la business, însă pentru start-ups sau business-uri mici, acest lucru are o importanță capitală, mai ales la început. Poți alege să nu ai un spațiu fix de lucru, sau cel puțin unul pe care nu-l folosești 30 de zile din 30, ci poate mai puțin de jumătate din timp, pentru întâlniri de lucru importante, în restul timpului lucrând cu echipa de la distanță.

Acest lucru nu se aplică neapărat în cazul companiilor mari, care funcționează pe utilități zilnic, by default, și pentru care două birouri libere nu înseamnă neapărat o reducere semnificativă de costuri.

Motivația angajatului. Un angajat motivat este un angajat fericit. Un angajat care se simte liber, chiar dacă poate nu este, înseamnă un angajat și mai fericit. Sentimentul de libertate este cu mult mai pregnant pentru cei care lucrează de acasă, în ritm propriu. Pot face mai multe lucruri în același timp, sunt scutiți de costurile de transport (pe care, apropos, în companiile civilizate, le suportă angajatorii), se reduc costurile de masă/întreținere zilnică, angajatul își face programul singur și lucrează mult mai eficient. Un angajat motivat, care se simte liber și care este eficient în același timp este un angajat ideal, nu?

Dezavantaje

Instabilitatea angajatului. Cei mai mulți dintre cei care lucrează de acasă, cel puțin deocamdată în România, sunt freelanceri. Mulți dintre ei sunt relativ instabili când vine vorba de un loc de muncă sau de un proiect și pot renunța destul de ușor pentru proiectul cu miza financiară mai mare.

Productivitate scăzută, dar aici lucrurile sunt relative: poți fi extrem de neproductiv dacă o arzi toată ziua pe facebook dintr-un birou de unde angajatorul are impresia că lucrezi pe brânci, dar și neproductiv acasă, dacă alegi să-ți amâni proiectele și deadline-urile pentru un serial în miezul zilei. Aici depinde de oameni, angajați și angajatori deopotrivă.

Mentalitate. Ceva specific românilor. Angajatul trebuie să învețe să fie organizat și independent, să lucreze fără a fi împins de la spate și controlat, angajatorul trebuie să învețe că simplul fapt că are oamenii în fața ochilor lui nu înseamnă că îi controlează mai bine și că aceștia chiar muncesc la capacitate maximă. Presiunea pe oameni nu ajută. Încrederea în ei, da.

Pe final, iată un sondaj de anul trecut despre acest trend la americani. Istoria ne arată însă că multe, foarte multe astfel de trenduri ajung și la europeni în câțiva ani.

In a nutshell

Productivitate mai mare din partea angajatului, eficiență de lucru ridicată, reducerea stresului datorat unui mediu de lucru ales de angajat, engagement mai mare din partea colaboratorilor care lucrează astfel, reduceri de costuri pentru angajatori, posibilitatea de a implementa proiecte în piețe diferite din punct de vedere geografic/spațial, atractivitate ridicată pentru segmentul millenials, căutat de foarte multe companii, un fenomen global despre care unii spun că este the future of work. Bonus: cum să rămâi concentrat pe ceea ce faci, când lucrezi de acasă.

Sursa foto.

Cum am ajuns să fac freelancing

 

Împinsă de la spate de un șut în fund, de o situație pe care am considerat-o ca fiind imaturitate profesională din partea mea pentru mai mult de o secundă, dar care s-a dovedit a fi de fapt un lucru foarte bun. Altfel, am evitat o viață întreagă această treabă cu freelancing-ul. Mereu am crezut că e ceva nesigur, că proiectele vin și pleacă (ceea ce nu e chiar greșit) și că nu e chiar atât de ușor să obții altele noi și la timp pentru scadența ratelor. Experiența din ultimele 2 luni+ încă mă face să cred asta. O să spun cum a fost la mine, căci am învățat câte ceva, și chiar dacă nu vi se aplică chiar tot, și un singur punct dacă vă ridică o sprânceană înseamnă că scopul meu a fost atins. Paranteză: cele 2 luni nu fac din mine un freelancer. Cu siguranță nu am experimentat toate situațiile, nu mă dau expert, dar am văzut lucruri pe care tinerii frumoși și liberi încă nu le văd (sic!). Și le las mai jos.

  1. Faptul că ai mai mult timp liber e un mit. Desigur, asta dacă chiar vrei să trăiești din freelancing și dacă chiar nu ai alte venituri. Trebuie să muncești cel puțin la fel de mult ca înainte, cu mai multă responsabilitate, poate. În toată perioada asta, exceptând weekend-urile, m-am trezit în fiecare zi la 06.00 și am început programul de lucru la 08.00, mult mai devreme decât înainte. Sigur, pauza de prânz era de două ore în aer liber, nopțile nu se terminau mai devreme de ora 01.00, dar per total, timpul de lucru a fost de 8+ ore zilnic.
  2. Programul este flexibil. Clar poți alege ora la care să începi, ora la care să termini, ce urgență ai azi și cât durează pauza de prânz. N-ai ședințe și nici șefi. Iar dacă te menții într-un program de lucru de 8 ore, nici nu mai contează cum le împarți.
  3. Dacă ești fumător, vei fuma mai mult. Pentru că, nu-i așa, nu mai ești constrâns să ieși în curte la țigară. Dar și asta e chestie de organizare și de voință, până la urmă.
  4. Ești mult mai productiv, dar numai prin auto-exercițiu și auto-educație. Ești productiv pentru că nu te va întrerupe niciun coleg sau colaborator cu ceea ce lor li se pare important și mai ales urgent, dar care pentru tine nu e deloc așa. Îți vor scrie mailuri, te vor suna, dar cu siguranță nu-ți vor bate la ușă, poți să ignori ușor și să te concentrezi pe livrabilele tale. Pe de altă parte, dacă nu ești oleacă organizat, ai putea crede că o pauză mică azi, una mai lungă mâine și 3 zile de concediu de 5 ori pe lună, nu au cum să strice. Dar pot strica totul.
  5. Îți poți schimba biroul, fizic, în fiecare zi. Am lucrat în cafenele, în bistro-uri, în parc și oriunde am avut o conexiune bună la net. Și asta ajută și la productivitate, oxigenul face bine, de când e lumea.
  6. Vei simți cum orice întârziere ustură, pentru că de modul în care livrezi depinde practic ce mănânci mâine. Vei fi mai responsabil cu proiectele pentru că te afectează direct și vei cere mai multă responsabilitate de la cei din jur. Sau vei muri de foame.
  7. Înveți totul despre contracte de drepturi de autor, PFA-uri, SRL-uri, facturi, taxe, impozite și ANAF. Ceea ce nu e rău deloc.
  8. Vei avea nevoie de ajutor. Cred foarte tare că nu poți menține ceva pe cont propriu dacă nu ai un sprijin măcar financiar, dar în primul rând financiar, din alte părți. Pentru mine, ăsta a fost job-ul full time pe lângă toate proiectele, până au crescut și am putut și fără job full time, cel puțin o perioadă. A fost greu să lucrez 12-14 ore pe zi + copii, practic orice dram de timp liber îl munceam. Dar cred că a meritat și nu, nu am făcut-o niciodată doar pentru bani. Să nu-ți imaginezi că nu vor fi și momente extrem, dar extrem de grele. La 20 de ani mă hrăneam și eu cu pâine și miros de friptură de la vecini, dar era ok, puteam face asta, eram doar eu cu mine, spre deosebire de acum, când pe lângă pâine și miros de friptură am și 2 rate mai mari decât casa în care stau și 2 copii și un pisic de hrănit.
  9. Îți vei alege cu mai multă atenție colaboratorii. Fie că sunt cei pe care-i plătești, fie că sunt cei care te plătesc. Vei alege poate o investiție mai mare și vei avea răbdare un termen mediu spre lung ca să vezi rezultatele, care vor fi net superioare oricărei alte alegeri. Bine a zis, cine a zis, când a zis că suntem prea săraci pentru a ne cumpăra lucruri ieftine. Cu alte cuvinte da, am refuzat proiecte.
  10. Vei fi mult mai responsabil financiar. Mai ales dacă la început, veniturile vor fi mai mici, cum e și de așteptat. Vei învăța că less is more și că poți trăi foarte bine cu mai puțin. Vei vedea ce nu ai văzut până atunci: că ai risipit aiurea niște resurse. Nu înseamnă că vei fi nevoit să economisești, ci doar că există moduri mai bune de a trăi. Vei merge poate mai mult pe jos sau cu bicicleta, scutind abonamentul la sală și salvând și planeta J, ca să dau doar un exemplu. Și-ți vei permite să iei masa în oraș aproape în fiecare zi, crede-mă.
  11. S-ar putea să cedezi pe parcurs. Pradă lenii. Eu am avut mare aplomb în primele două-trei săptămâni. Nu-mi permiteam, la cafeaua de dimineață, nici să stau pe facebook precum înainte, ci verificam mailurile. Apoi mi-am dat seama că pot să dorm 2-3 ore în miezul zilei și nu se supără nimeni. Am amânat tot ce am putut până când n-am mai putut, alte două săptămâni. După care m-am trezit și am continuat.
  12. Îți va fi foarte greu să revii, dacă vei decide asta. Eu știu sigur că nu voi rămâne în zona asta de freelancing. Am, pe lângă proiecte, și un job part time pe care aș vrea să-l cresc, căci am găsit iar niște oameni competenți și minunați. Dar când mă gândesc la un full time, care la noi înseamnă poate chiar 10 ore pe zi + timpul pierdut pe drum, când mă gândesc că iar ar putea veni peste mine zile în care să nu văd lumina soarelui decât din spatele monitorului, îmi vine să urlu. Și-mi asum.

Altfel, eu știu, am avut noroc. Fără să exagerez, am avut noroc de clienți made in heaven. Cu care lucrez deja de 2 ani, de pe vremea în care aveam și un job full time și era foarte departe de mine ideea de freelancer. Pentru că sunt fix genul acela de clienți de care orice angajat mai puțin recunoscut la locul de muncă are nevoie. Pansament pentru rana profesională din mine. Clienți care te tratează ca pe un consultant. Clienți care știu că vin la tine pentru ajutor și pentru plus valoare și care nu se sfiesc să-ți arate asta. Clienți care iau decizii împreună cu tine. Clienți care plătesc la timp. Clienți care te fac să te simți important și care înțeleg exact de ce te plătesc. Clienți care nu negociază fee-urile. Clienți made in heaven, cum spuneam.

Faceți cum credeți, testați, încercați, riscați, băgați-vă înainte cu tot avântul, dar luați în calcul toate posibilitățile pe acest traseu. Câini cu covrigi în coadă chiar nu există.

Foto de aici și de aici.