UPDATE: EVENIMENTUL DE LA GALAȚI A FOST AMÂNAT. ORGANIZATORII VOR REVENI CU AMÂNUNTE.
TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma
De câte ori ați luat în serios un copil sau comportamentul lui? De câte ori nu v-ați spus despre un copil că cel mai probabil nu înțelege ceea ce se întâmplă cu adevărat în jur și că nu poate fi tratat ca un adult? De câte ori nu vi s-a spus, copil fiind, că ceea ce încercați să spuneți sau să credeți nu e serios, doar pentru faptul că erați mici? De câte ori vi s-au închis în față uși, doar pentru că erați copii, nedemni de a fi luat în serios, nedemni de fapte mari sau de adevărate probleme?
Dacă definiția traumei de mai sus nu te pune pe gânduri, află că o traumă înseamnă același lucru și pentru un copil, și pentru un adult. Este vorba despre aceeași emoție violentă, la fel de importantă ca amploare și poate mai importantă ca și consecințe, din punct de vedere al unui copil față de adult. De ce? Pentru că un copil nu e capabil să recunoască trauma sau să o gestioneze. Consecințele sunt diferite și efectele sunt pe măsură. Copilul traumatizat și cu o problemă rămasă nerezolvată în copilărie, devine adultul cu probleme grave de mai târziu, cu șanse din ce în ce mai mici de rezolvare.
Cum diferă trauma la copil și la adult?
Conform Conf. Univ Dr. Diana Vasile, presedintele ISTT, „există doar câteva diferențe între traumele la copii și traumele la adulți. Dacă definim trauma ca experiență internă, ele nu diferă prea mult. Este vorba de aceeași copleșire internă, aceeași trăire de neputință, care înțepenește funcționarea noastră, frică intensă, de destrucție, și vulnerabilitatea fără protecție, expunerea în fața senzațiilor dureroase. Ceea ce diferă însă sunt cauzele și consecințele. De aceea și modul de intervenție este foarte diferit. Cauzele sunt diferite pentru că nu este necesar ca evenimentul traumatic să fie perceput întotdeauna la fel de către un adult, față de cum îl percepe un copil. Ceea ce este traumatic pentru un adult nu este obligatoriu traumatic pentru un copil, ca eveniment în sine. De asemenea, menanismele de autoreglare sunt diferite. Acestea abia se dezvoltă și se formează la copil, ceea ce înseamnă că, uneori, experiențele traumatice timpurii lasă urme foarte adânci în funcționarea noastră. S-au descoperit foarte multe legături între bolile autoimmune sau bolile cardiovasculare sau tulburările cerebrale și experiențele traumatice din copilăria mică.”
Mai multe puteți afla direct de la specialiști, Conf. Univ. Dr. Diana Vasile și Monica Lespezanu, consilier psihologic practicant autonom/psihoterapeut practicant sub supervizare, participând la unul dintre workshop-urile „Traumele psihice la copii” organizate de ISTT în următoarea perioadă. Astfel, primul workshop este destintat orașului Galați, pe 6-7 noiembrie, cel de-al doilea va avea loc la Timișoara, pe 10-11 noiembrie, iar cel de-al treilea va fi organizat la București, pe 7-8 decembrie.
Workshop-ul „Traumele psihice la copii” vizează problematica traumei psihice la copii și adolescenți, a modului în care aceasta apare, se trăiește, se prelucrează și se vindecă. Cursul își propune să dezvolte capacitatea de a recunoaște și de a înțelege trauma psihică la copii, spre deosebire de cea la adult, de a identifica factorii și situațiile traumatizante sau cu potențial traumatizant pentru copil și familie. Workshop-ul este un curs de formare continuă și se adresează specialiștilor sau persoanelor care lucrează cu adolescenți ori copii sau celor care au în grijă copii: psihologi, pedagogi, consilieri, profesori, medici, asistenți sociali, asistenți maternali, părinți.
Detalii și înscrieri aici.
