De vizitat: Cetatea Rupea De vizitat: barajul de la Tarnița Psihotrauma.ro devine ISTT.ro Webstockro la a zecea ediție Fenomenul BizSMSCamp Să fie #kebunie! Swimathon 2017, ediția a 5-a Biz SMS Camp, la a 13 ediție Un altfel de concept de educație creativă O călătorie de poveste 3 momente, #FITS2017 Cea de a șasea ediție a Balului Britanic, la final Record de vânzări pentru #FITS2017 Opera Comica pentru Copii, Jo, Drum Cafe și Cvartetul Anima – printre vedetele Balului Britanic de la București! WISE TRUMPETS: HARRY POTTER ȘI PIATRA FILOZOFALĂ™ – ÎN CONCERT! Secretul tău? Primul musical al trupei Vunk! Balul Britanic, ediția a VI-a, la începutul lunii iunie! Laureaţii galei de excelenţă Valori de România 2017 Are you checking your mobile activity? Cyber criminals do. Cum am ajuns să fac freelancing Prima expoziție interactivă de tablouri 3D din România Cu inima la teatru Voi avea pisic, ce să fac cu el? Când ai trimis ultima oară o carte poștală? PR Forum 2017 8 bariere care stau în calea dezvoltării angajaților Marketing și neuromarketing Cât de util(izat) este LinkedIn în România? Despre influencerii de (pe) Facebook Dr. Laura Markham, pe 13 mai, la București Pisici, pisicari și samsari Social media, cartofi prăjiți și mărțișoare Când bloggerii întreabă, avocații răspund Am întrebat 100 de români… Testimonial: Social Media Snow Camp 2016 Profiling pe Facebook  PR & WEB, ediția 2016 15 ani de business Du-mă mai departe! Webstock 2016, 30 septembrie De ce merg la Webstock și anul acesta Cea mai mare competiție de strângere de fonduri prin înot din Capitală Mindfulness la masă Lin store natural artizanal O definiție, un studiu, un carcinom Fenomenul pediculozei și percepțiile din jurul lui Fashion, premii și trenduri Digital Divas 2016 Laureaţii galei de excelenţă Valori de România Recomandare de timp frumos Profesioniști în marketing Cum a fost la Biz Innovation Forum Bucharest Street Festival Biz Innovation Forum 2016 AND Antreprenor, ediția a doua V for Vintage, ediția a 16-a România zâmbește în continuare Despre Alchimie, cu Marius Matache Se caută superscrieri! Școala Flanco, martie 2016 Eat On. Play On! Casa Eliad #colectiv Leadership in communication Înainte de primul interviu Artă și design Anniversaire la Galeria Galateca

Cum am ajuns să fac freelancing

About

 

Împinsă de la spate de un șut în fund, de o situație pe care am considerat-o ca fiind imaturitate profesională din partea mea pentru mai mult de o secundă, dar care s-a dovedit a fi de fapt un lucru foarte bun. Altfel, am evitat o viață întreagă această treabă cu freelancing-ul. Mereu am crezut că e ceva nesigur, că proiectele vin și pleacă (ceea ce nu e chiar greșit) și că nu e chiar atât de ușor să obții altele noi și la timp pentru scadența ratelor. Experiența din ultimele 2 luni+ încă mă face să cred asta. O să spun cum a fost la mine, căci am învățat câte ceva, și chiar dacă nu vi se aplică chiar tot, și un singur punct dacă vă ridică o sprânceană înseamnă că scopul meu a fost atins. Paranteză: cele 2 luni nu fac din mine un freelancer. Cu siguranță nu am experimentat toate situațiile, nu mă dau expert, dar am văzut lucruri pe care tinerii frumoși și liberi încă nu le văd (sic!). Și le las mai jos.

  1. Faptul că ai mai mult timp liber e un mit. Desigur, asta dacă chiar vrei să trăiești din freelancing și dacă chiar nu ai alte venituri. Trebuie să muncești cel puțin la fel de mult ca înainte, cu mai multă responsabilitate, poate. În toată perioada asta, exceptând weekend-urile, m-am trezit în fiecare zi la 06.00 și am început programul de lucru la 08.00, mult mai devreme decât înainte. Sigur, pauza de prânz era de două ore în aer liber, nopțile nu se terminau mai devreme de ora 01.00, dar per total, timpul de lucru a fost de 8+ ore zilnic.
  2. Programul este flexibil. Clar poți alege ora la care să începi, ora la care să termini, ce urgență ai azi și cât durează pauza de prânz. N-ai ședințe și nici șefi. Iar dacă te menții într-un program de lucru de 8 ore, nici nu mai contează cum le împarți.
  3. Dacă ești fumător, vei fuma mai mult. Pentru că, nu-i așa, nu mai ești constrâns să ieși în curte la țigară. Dar și asta e chestie de organizare și de voință, până la urmă.
  4. Ești mult mai productiv, dar numai prin auto-exercițiu și auto-educație. Ești productiv pentru că nu te va întrerupe niciun coleg sau colaborator cu ceea ce lor li se pare important și mai ales urgent, dar care pentru tine nu e deloc așa. Îți vor scrie mailuri, te vor suna, dar cu siguranță nu-ți vor bate la ușă, poți să ignori ușor și să te concentrezi pe livrabilele tale. Pe de altă parte, dacă nu ești oleacă organizat, ai putea crede că o pauză mică azi, una mai lungă mâine și 3 zile de concediu de 5 ori pe lună, nu au cum să strice. Dar pot strica totul.
  5. Îți poți schimba biroul, fizic, în fiecare zi. Am lucrat în cafenele, în bistro-uri, în parc și oriunde am avut o conexiune bună la net. Și asta ajută și la productivitate, oxigenul face bine, de când e lumea.
  6. Vei simți cum orice întârziere ustură, pentru că de modul în care livrezi depinde practic ce mănânci mâine. Vei fi mai responsabil cu proiectele pentru că te afectează direct și vei cere mai multă responsabilitate de la cei din jur. Sau vei muri de foame.
  7. Înveți totul despre contracte de drepturi de autor, PFA-uri, SRL-uri, facturi, taxe, impozite și ANAF. Ceea ce nu e rău deloc.
  8. Vei avea nevoie de ajutor. Cred foarte tare că nu poți menține ceva pe cont propriu dacă nu ai un sprijin măcar financiar, dar în primul rând financiar, din alte părți. Pentru mine, ăsta a fost job-ul full time pe lângă toate proiectele, până au crescut și am putut și fără job full time, cel puțin o perioadă. A fost greu să lucrez 12-14 ore pe zi + copii, practic orice dram de timp liber îl munceam. Dar cred că a meritat și nu, nu am făcut-o niciodată doar pentru bani. Să nu-ți imaginezi că nu vor fi și momente extrem, dar extrem de grele. La 20 de ani mă hrăneam și eu cu pâine și miros de friptură de la vecini, dar era ok, puteam face asta, eram doar eu cu mine, spre deosebire de acum, când pe lângă pâine și miros de friptură am și 2 rate mai mari decât casa în care stau și 2 copii și un pisic de hrănit.
  9. Îți vei alege cu mai multă atenție colaboratorii. Fie că sunt cei pe care-i plătești, fie că sunt cei care te plătesc. Vei alege poate o investiție mai mare și vei avea răbdare un termen mediu spre lung ca să vezi rezultatele, care vor fi net superioare oricărei alte alegeri. Bine a zis, cine a zis, când a zis că suntem prea săraci pentru a ne cumpăra lucruri ieftine. Cu alte cuvinte da, am refuzat proiecte.
  10. Vei fi mult mai responsabil financiar. Mai ales dacă la început, veniturile vor fi mai mici, cum e și de așteptat. Vei învăța că less is more și că poți trăi foarte bine cu mai puțin. Vei vedea ce nu ai văzut până atunci: că ai risipit aiurea niște resurse. Nu înseamnă că vei fi nevoit să economisești, ci doar că există moduri mai bune de a trăi. Vei merge poate mai mult pe jos sau cu bicicleta, scutind abonamentul la sală și salvând și planeta J, ca să dau doar un exemplu. Și-ți vei permite să iei masa în oraș aproape în fiecare zi, crede-mă.
  11. S-ar putea să cedezi pe parcurs. Pradă lenii. Eu am avut mare aplomb în primele două-trei săptămâni. Nu-mi permiteam, la cafeaua de dimineață, nici să stau pe facebook precum înainte, ci verificam mailurile. Apoi mi-am dat seama că pot să dorm 2-3 ore în miezul zilei și nu se supără nimeni. Am amânat tot ce am putut până când n-am mai putut, alte două săptămâni. După care m-am trezit și am continuat.
  12. Îți va fi foarte greu să revii, dacă vei decide asta. Eu știu sigur că nu voi rămâne în zona asta de freelancing. Am, pe lângă proiecte, și un job part time pe care aș vrea să-l cresc, căci am găsit iar niște oameni competenți și minunați. Dar când mă gândesc la un full time, care la noi înseamnă poate chiar 10 ore pe zi + timpul pierdut pe drum, când mă gândesc că iar ar putea veni peste mine zile în care să nu văd lumina soarelui decât din spatele monitorului, îmi vine să urlu. Și-mi asum.

Altfel, eu știu, am avut noroc. Fără să exagerez, am avut noroc de clienți made in heaven. Cu care lucrez deja de 2 ani, de pe vremea în care aveam și un job full time și era foarte departe de mine ideea de freelancer. Pentru că sunt fix genul acela de clienți de care orice angajat mai puțin recunoscut la locul de muncă are nevoie. Pansament pentru rana profesională din mine. Clienți care te tratează ca pe un consultant. Clienți care știu că vin la tine pentru ajutor și pentru plus valoare și care nu se sfiesc să-ți arate asta. Clienți care iau decizii împreună cu tine. Clienți care plătesc la timp. Clienți care te fac să te simți important și care înțeleg exact de ce te plătesc. Clienți care nu negociază fee-urile. Clienți made in heaven, cum spuneam.

Faceți cum credeți, testați, încercați, riscați, băgați-vă înainte cu tot avântul, dar luați în calcul toate posibilitățile pe acest traseu. Câini cu covrigi în coadă chiar nu există.

Foto de aici și de aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

©2016, Luminița Malanca