Categorie: Evenimente

A fost FITS2018, s-a încheiat acum fix o săptămână. Așa de multe s-au întâmplat însă între timp, încât am senzația că a trecut un an și mai bine. Am început practic acest articol la Sibiu, l-am rescris la Paris, și ajung să-l termin, iată, la București. Poate nu-i rău, dar mi-a luat ceva să respir asupra lui.

Am încheiat și această ediție a FITS înainte de terminarea propriu-zisă a festivalului, nu știu cum se face, dar nu reușeșc nicicum să stau până la final. Poate la anul. Dar uitându-mă în urmă, atât la această ediție, cât și la toți anii în care am mers, mă bucur să văd evoluție, atât în ceea ce privește festivalul în sine, cât și în ceea ce privește întreaga experiență. Atât timp cât nu vor pierde asta, nu mă vor pierde nici pe mine, unul din cei 70.000, iar senzația de mers înainte, către noi descoperiri, mi-a făcut întotdeauna bine. Iată deci, centralizat și cuminte, motivele pentru care merg de fiecare dată când pot la FITS.

1. Arta. N-a fost spectacol anul ăsta din cele alese cu care să fi dat greș, desi e drept că șederea mea n-a fost pe întreaga durată a festivalului. Mă transform o dată cu spectacolele văzute, mă îmbogățesc într-un fel, plec mereu cu ceva nou și asta nu poate fi decât foarte bine.
2. Strada. Am mai spus-o și anul trecut, spectacolele de stradă mi-au plăcut foarte mult. Și anul ăsta la fel, au fost ca cireașa de pe tor la finalul fiecărei zile. Acolo e viață, acolo e muzică, dans și culoare. Și acolo.
3. Atmosfera. În linie cu ce am scris mai sus, Sibiul se transformă vara. Se datorează cu siguranță perioadei de vacanță, dar când lumea vine în vacanță la Sibiu ca să meargă la FITS sau la TIFF, e mare lucru pentru orașul ăsta micuț. Acel vibe pe care-l oferă străzile Sibiului vara, de dimineața până seara, acea atmosferă plină de viață și de frumos, e una pe care n-o găsești chiar în fiecare oraș din România.
4. Noutatea. Faptul că am descoperit de fiecare data la FITS ceva nou, mă face să vreau să merg iară și iară și să aștept cu nerăbdare vara viitoare.
5. Oamenii. Ăia din bula mea, ăia cu care mă întâlnesc ocazional la proteste, cu care mă intersectez pe Facebook și care inevitabil vin și la FITS. Oamenii mei, unii de pe alte meleaguri și din alte orașe, și cu care apuc să mă văd doar la FITS. Iar sentimentul ăsta că-s mai mulți ca tine, desi toți părem că mergem împotriva curentului, ei bine, sentimentul ăsta îl caut și e minunat când îl găsesc.

Credit foto: sibfest.ro

A 25-a ediție

Peste 70.00 de spectatori pe zi și mai multă culoare ca niciodată, dacă mă întrebați pe mine. O evoluție faină, constantă, necesară. Interes crescut pentru artă. Ecouri internaționale. Cum să ratezi așa ceva? Mai puteți citi câteva idei interesante în jurul festivalului la Andrei, Hoinaru și Ruxa, ca să vedeți că nu sunt singura impresionată. Eu mai spun doar că nici de data asta n-am dat greș cu spectacolele alese, că m-a impresionat strada foarte mult și că am plecat acasă cu același sentiment că n-am văzut destul. Poate anul viitor. 😊

„Sub semnul pasiunii, 25 de ani am încercat să creștem un festival care era insignifiant și să îl transformăm într-unul dintre cele mai importante din lume. Ați văzut câte trupe și personalități au ajuns și în acest an la Sibiu. Așa cum am promis, nu numai că toate au încântat publicul, dar așteptările au fost depășite. E important acum să ne concentrăm pe evaluarea acestui festival, ca Summit-ul care va veni să însemne o mândrie nu numai pentru Sibiu, dar și pentru România, să punem într-adevăr România acolo unde este locul ei, în zona marelui dialog intercultural”, a declarat Constantin Chiriac la finalul ediției.