Eu nu-mi amintesc când am trimis, dar îmi amintesc perfect de fiecare dată când am primit. Și mi-o amintesc pe ultima, undeva prin 2000, de la un polonez care nu-mi putea pronunța numele și-mi spunea Sparky. O am și acum, fără să însemne mare lucru și totuși însemnând foarte multe.
Fac o paranteză și încerc un exercițiu de imaginație: cum ar fi să nu te sune niciodată nimeni? Să nu te caute pe mail, pe facebook, să nu-ți bată nimeni, niciodată, la ușă? Să nu ridice nimeni privirea asupra ta când mergi pe stradă? Cred că aș putea trăi fără o mână, fără un picior, fără un rinichi sau fără toate trei la un loc, dar nu cred că aș putea trăi vreodată fără oameni. Trec de la imaginar la real și vă spun că există pe lume oameni pe care nu-i caută niciodată nimeni. Oameni care nu pot să-i caute pe alții. Oameni care nu pleacă niciodată nicăieri. Copiii bolnavi de la Institutul Oncologic București.
Pentru acești copilași Asociația Spitale Curate vrea să facă o faptă bună, alături de restul pe care le-a tot făcut de-a lungul vremii atât pentru ei, cât și pentru copiii de la Marie Curie sau de la Fundeni. Nu e vorba doar de o altă donație, știți voi, cum sunt cele de Paște și de Crăciun, căci doar atât de permitem, să fim miloși de două ori pe an. Este vorba de o acțiune inedită care le va aduce vacanțele tale, ale mele, ale voastre, chiar acolo, la spital, micuților care nu mai pot pleca în vacanță sau care poate n-au făcut-o niciodată. Asociația Spitale Curate și-a propus să instaleze 30 de cutii poștale pe secție, iar oamenii vor fi încurajați să le trimită cărți poștale copiilor. Pentru ca ei să se simtă importanți. Pentru ca ei să se simtă căutați, doriți, iubiți. Pentru un strop de bucurie.
Se caută, desigur, un sponsor. Se strâng donații. S-au găsit cutiile poștale la Dedeman (o avere, 73 de lei bucata). S-a strigat Dedeman, o fac și eu din nou, poate se găsește și o ureche care să asculte și un pix care să semneze. Între timp, putem dona, aveți detaliile mai jos.
RO46RZBR0000060016949927 lei, deschis la Raiffeisen Bank, beneficiarul fiind Asociatia Spitale Curate.
Altfel, povestea asta nu a ajuns întâmplător la mine, așa cum nimic pe lume nu e chiar întâmplător, ci prin Oana. Despre care pot spune că o cunosc suficient cât să-mi doresc s-o cunosc și mai bine.