Am să vă las cu 3 momente (care însumează de fapt mult mai multe) de la #FITS2017. Rămân cu regretul că am stat mult prea puțin pentru a le prezenta pe toate cele care contează, de parcă ar putea cuprinde cineva vreodată totul despre FITS.
Spectacolele de stradă (1), despre care, recunosc, aș fi spus într-o primă fază că nu sunt așa de impresionante. Știți voi vorba românului, ce e gratis sau ieftin sigur nu e bun. Iar spectacolele de stradă de la FITS sunt gratuite, dar cu siguranță nu neînsemnate. Nu regret decât că nu le-am văzut pe toate. Iar cele mai faine (să fi fost ploaia, să fi fost noaptea, să fi fost prosecco) mi s-au părut două: Acei oameni minunaţi şi maşinăriile lor visătoare, (Deambuloscopy), Compagnie P.I.P.O.T.O.T.A.L și Fantastica lume a insectelor-gigant, (Microcosmos), Planète Vapeur. Mai vreau să zic despre ele că le-am văzut sâmbătă, în intervalul orar 21.30 – 23.00, pe o ploaie torențială. În fața a zeci de oameni care-i admirau, artiștii au făcut ce știu ei mai bine: au performat. Și despre asta e FITS, despre performanță, indiferent de piedici.
Credit foto: Paul Băilă.
Credit foto: Dragoș Dumitru.
Metamorfoze (2), despre care îmi vine greu să-mi găsesc cuvintele să vă spun cum a fost. Nu e doar un spectacol, e show. E durere. E emoție. E ceva ce numai Silviu Purcărete poate face și cu siguranță ceva ce nu pricepe toată lumea. E acel ceva care nu e pentru toată lumea. Mă bucur că am ajuns să văd acest spectacol, înțeleg că se va mai juca de două ori la Constanța și atât, pe plaiurile mioritice. Acest proiect este o colaborare între instituții din România, Luxemburg și Franța. Spectacolul a fost prima dată montat în curtea interioară a Centre Culturel de Rencontre Abbaye de Neumünster, iar de anul ăsta se întoarce la Luxemburg.
Pasiunea (3). Nu, nu este un titlu de spectacol, e un sentiment pe care l-am regăsit la aceată ediție la tot pasul. În spectacole. În concerte. Pe stradă. În ochii turiștilor. În brațele voluntarilor. În inimile organizatorilor. Mărturisesc că e ceva ce nu am mai văzut de mult și poate nicicând până acum la o așa intensitate. Numiți-mă naivă și lăsați-mă să cred asta în continuare. Acum înțeleg. Și deși nu-s prima oară la FITS, abia acum înțeleg munca, ardoarea, perseverența, toate la unison a tuturor celor implicați. FITS nu e un festival. FITS e un fenomen. FITS e unul din puținele lucruri de care sunt mândră, cu adevărat mândră, când vine vorba de România.
Ar mai fi câte ceva de menționat despre Omul-circ și nu numai, despre care puteți citi aici.
Cuvintele sunt de prisos. Îmi dau seama că oricum aș încerca să le aranjez, tot nu reflectă așa cum trebuie această experiență. Trebuie să fii acolo ca să înțelegi. Iar eu, dincolo de toată emoția și de toată frumusețea, am mai învățat o lecție. Și știu sigur anul viitor când voi avea concediu și unde mi-l voi petrece. 🙂
„V-am oferit și vă oferim în continuare visurile noastre și mulțumesc din inimă celor care au făcut ca acest festival să se întâmple. Mulțumesc minunatei noastre echipe și acestui oraș care este atât de mândru de festival. Mulțumesc și voluntarilor și părinților lor care au înțeles că e nevoie de implicare pentru a crește frumos pe mai departe.”, președintele festivalului, Constantin Chiriac.
Credit foto: Cristian Cojocariu