Fenomenul BizSMSCamp

A trecut și ediția de vară 2017 a #BizSMSCamp, cea cu numărul 13 și cu numărul 6 pentru mine. Același sentiment de „Când naiba au trecut cele 4 zile?”, aceeași bucurie că imediat ne vom revedea la ediția de iarnă, aceeași stare energică cu care mă întorc, în ciuda nopților nedormite, conform tradiției.

M-am bucurat și de această dată de oameni noi. E o încântare să privești fenomenul cumva detașat, ca un om care a mai trecut pe acolo și știe ce urmează, să-i vezi pe cei noi relativ emoționați și curioși la început, să le observi parcursul și transformarea de-a lungul celor 4 zile, ca la final să-i regăsești cu o stare de spirit cu totul și cu totul nouă: spiritul Biz. La final, când se întorc la tine și-ți spun: „Băi, da, o să mai vin, hehe, câtă dreptate ai avut!”, înțelegi că tabăra s-a mai îmbogățit cu ceva și că gașca va fi și mai mare data viitoare.

Dacă ar fi să aleg un lucru care mi-a plăcut cel mai tare la această ediție, aș alege două: prezentarea echipei de la EFdeN (aici nu e o surpriză, ceea ce fac oamenii ăștia e minunat, am mai spus-o în câteva rânduri, vă rog să intrați și să-i vizitați și vă veți convinge) și Dan Byron. E o tradiție deja ca la fiecare camp să avem parte și de o prezentare mai altfel, dincolo de cifre, social media, how to, o prezentare la fel de bine ancorată în realitate ca restul, dar despre… viață. De data asta a fost rândul lui Dan să-și povestească parcursul. Că-mi place și-i ascult muzica, am mai spus și asta în câteva rânduri bune, dar acum am descoperit omul din spatele muzicii și mi-a plăcut tare mult ce am aflat.

Altfel, aș mai menționa despre Robert Cadar, a cărui poveste, dacă nu o știți, trebuie s-o aflați (și o să mai revin pe tema asta), pe care-l știam de mult din online, dar abia acum ne-am cunoscut personal și mă bucur tare că s-a întâmplat asta. Nu cred că am mai văzut până acum atâta putere și optimism într-un singur om. Vă rog, intrați pe blogul lui, citiți și luați aminte.

Din seria regretelor pe care le mai puteți avea că nu ați venit, mai sunt și Kebun-ul de la Calif prezent și el în tabără, și berea, și Cristi Gog, care a făcut ce știe mai bine și pe care-l iert că nu s-a jucat cu mintea mea mai mult decât a făcut-o. 🙂 Sunt foarte multe de spus, foarte mulți oameni care m-au impresionat sau de a căror prezență m-am bucurat foarte mult, dar e posibil să nu-i pot menționa pe toți și nu ar fi corect să vorbesc doar despre unii dintre ei.

Au mai scris pe temă Andrei (o listă faină de lucruri și oameni ai taberei), Groparu (altă surpriză faină pentru mine), Subiectiv (care pune ca de obicei punctul pe i) și Gaben, cu o întâmplare foarte funny, în stilul lui și mai funny și Claudiu. Promit să updatez, deocamdată sunt doar primele articole.

Taberele organizate de Biz sunt deja o tradiție pentru mine și un fenomen, per ansamblu. Mi se pare că nimeni până la Biz nu a mai reușit să creeze, să crească și să mențină așa o comunitate. Mai sunt oameni care fac tabere, care fac evenimente, care te învață lucruri, dar nicăieri nu e acasă, ca aici. Intru de fiecare dată să regăsesc oameni cu care împărtășesc aceleași pasiuni sau cunoștințe, și totuși, la finalul fiecărei ediții plec cu ceva nou. E o comunitate frumoasă, care crește an de an, un fenomen pe care nu-l poți înțelege cu adevărat până nu ajungi aici, unde, inevitabil, vei reveni. Abia aștept ediția din iarnă!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *