Preambul: am decis acum ceva vreme să-mi fac concediile în locuri mai puțin cunoscute din România. Am o apăsare: prea puțin cunoscută și prea mult hulită este țara asta a noastră. Sigur că sunt foarte multe lucruri care nu merg, sigur că trebuie să vorbim despre ele tocmai în încercarea de a le schimba, însă cum alegem să schimbăm lucrurile ține numai și numai de noi. La polul opus, există atât de multe părți bune și frumoase ale României despre care mi se pare că alegem să nu vorbim. Cumva, alegem să vedem întotdeauna partea goală a paharului iar eu cred că trebuie să schimbăm asta. Și frumosul vinde și numai de noi ține direcția în care mergem. Așadar, am decis să scriu despre partea plină a paharului cu fiecare escapadă, cu fiecare proiect sau cu fiecare concediu care se ivește sau se planifică. Așa a luat naștere, de altfel, aventura de la Covasna și acum continuă cu aventura din Transilvania.
Proiectul #prinTransivlania2017 include 15 zile de descoperit locuri noi, 15 zile de povești, 15 zile departe de casă, 15 zile ferite de aglomerație și zgomot, 15 zile de povești pentru toți ochii și toate urechile celor ce vor să asculte. În următoarele două săptămâni veți găsi periodic informații pe larg despre locuri noi din Transilvania și aici pe blog, dar și pe blogul lui Andrei, iar dacă urmăriți hashtag-urile #prinTransilvania2017, #allgrip și #descoperaromania vă veți putea delecta zilnic cu o serie de poze faine, urmărind astfel, pas cu pas, locurile prin care vom merge. Proiectul PrinTransivlania2017 este susținut de Suzuki, Garanti Bank și Rădăcini Auto Motor.
Barajul de la Tarnița
Acestea fiind spuse, să începem cu primul obiectiv de pe lista mea. Cred că nu puteam începe altfel aventura decât în inima Transilvaniei, și anume în Cluj. Nu ne-am aventurat din prima în oraș, ci am zăbovit câteva zile în comuna Mărgău, din județ. Mi s-a părut că am ajuns în altă lume încă de cum am ajuns în județ, iar cele câteva zile petrecute la Mărgău mi-au confirmat toate așteptările și le-au ridicat la rang înalt pentru toate aventurile care urmează. Oameni relaxați și senini, oameni gospodari, oameni simpli la o primă vedere, dar pe cât de simpli, pe atât de generoși și pricepuți. Găsiți la Andrei o poveste frumoasă din zona locului. Ne-am încărcat bateriile și după două zile am plecat mai departe spre Mărișel. Am trecut, pe rând, pe la Barajul Beliș-Fântânele și pe la Barajul Tarnița. Impresionante zone, impresionante construcții, impresionantă forța naturii, constat pentru a nu știu câta oară.
Dacă pe la Fântânele, în stațiune, am mai fost de câteva ori înainte, despre Lacul și Barajul de la Tarnița eu una nu știam mare lucru. Lacul Tarnița este un lac de acumulare aflat între comunele Râșca, Mărișel și Gilău, la vest de Cluj-Napoca. Are o suprafață de aproximativ 220 de hectare și o lungime de peste 8 km. Adâncimea maximă este de peste 70 de metri, lacul Tarnița fiind una din cele mai apreciate zone turistice din județul Cluj. Este alimentat de apele Văii Someșul Cald (unul din afluenții Someșului Mic).
Povești cu monștri și lostrițe
Construit în anul 1974, barajului de la Tarnița este un baraj în arc, cu o înălțime de 97 metri, motiv pentru care i se mai spune și cel mai suplu baraj din România. Are o lungime a coronamentului de 237 metri, iar construcția permite un debit deversor de 850 mc/s, având ca principal scop producerea de energie electrică. Pe lacul Tarnița se pot desfășura și activități turistice, mai mult sau mai puțin organizate: pe lac este permis pescuitul, se poate face schi nautic, se fac plimbări cu barca sau jetski-ul și este de asemenea permis și înotul. Peisajele sunt absolut impresionante, barajul de la Tarnița fiind construit pe o fundaţie de roci stâncoase la o altitudine de circa 500 de metri.
Dincolo de scopul lui hidroenergetic, apa din lacul Tarnița este folosită şi pentru alimentarea localităţilor Cluj-Napoca şi Gilău, iar barajul are un rol important şi în oprirea viiturilor. Se spune că este cel mai vizitat de pe întreg teritoriul județului Cluj, deși noi n-am văzut mulți turiști în zonă. Dar mai mult decât atât, există în jurul acestui obiectiv o serie de povești, aș spune că nici nu se putea altfel, văzând locul. Se vorbește despre monștri și alte creaturi ciudate care sălășluiesc pe fundul apei. Unii zic că ar fi văzut aici ceva similar cu monstrul din Loch Ness. Localnicii povestesc despre lostrițe care au peste 3 metri lungime despre care tot ei spun că le-ar fi adus Ceaușescu pentru a proteja barajul de… turiștii curioși. În realitate nu știe nimeni cât de adevărate sunt și nimeni nu pare a fi văzut vreodată vreo lostriță uriașă aici. Dar eu nu pot să nu mă întreb oare câți tineri au decis chiar aici, să-și unească destinele, de exemplu? Câte seri de poveste s-au întâmplat pe pontoanele de la mal? Câte vieți a înghițit până acum lacul, luând asupra lui destinele altora? Câtă bucurie și câtă tristețe poartă undele lui, deopotrivă?
Puteți să vă convingeți doar trecând pe aici, cum vă spuneam, e un loc pe care merită să-l vizitați chiar dacă nu sunteți din zonă, nu sunt multe locuri din țara asta atât de impresionante. Există locuri de cazare accesibile iar de ajuns se ajunge relativ ușor din județul Cluj, comuna Gilău, aflată la doar 27 de kilometri de baraj.
