Categorie: Recomandări

“Investiția în cunoaștere aduce cea mai bună dobândă.”, spunea acum mai bine de 250 de ani Benjamin Franklin. Astăzi, este confirmat că dezvoltarea cunoștințelor și abilităților angajaților nu mai este de mult un moft sau o inițiativă în apanajul unei elite, ci un atribut vital al oricărei organizații care își dorește să aibă succes. Dezvoltarea oamenilor a devenit parte integrantă a investițiilor pe termen lung și a strategiilor de creștere. În timp, inițiativele de dezvoltare și învățare aduc angajaților o satisfacție mai ridicată a muncii și un  sentiment de împlinire personală, echipele au de câștigat printr-o capacitate sporită de a acționa sinergic, livrând rezultatele așteptate într-o manieră eficientă. Compania, în ansamblul său, beneficiază de resursele necesare pentru a putea răspunde optim nevoilor și așteptărilor clienților săi.

Deși pare simplu și toată lumea, de la specialiști în resurse umane, manageri și până la juniori este de acord că dezvoltarea oamenilor merită întreaga noastră atenție, modul în care se întâmplă lucrurile în realitate nu susține în numeroase cazuri această teorie. Studii la nivel global* apreciază că, în ultimii 2 ani, până la 75% dintre angajați nu au simțit că au suficiente oportunități care să le asigure creșterea competențelor profesionale, iar numai 12 % declară că pot aplica abilitățile dezvoltate prin training în activitatea curentă. În același timp, 70% dintre angajații intervievați au menționat că oportunitățile de training și dezvoltare influențează decizia lor de a rămâne în companie, iar 75% dintre reprezentanții generației mileniale iau în considerare să părăsească organizația în lipsa unor oportunități de creștere adecvate.

Care sunt principalele motive pentru care managerii ezită să adreseze nevoile de dezvoltare ale angajaților?

1. Consideră că nu merită investiția. În spate se poate ascunde o viziune bazată pe convingerea că oamenii au o capacitate limitată de a învăța, necunoașterea a ceea ce pot face ei înșiși pentru oamenii din echipă sau lipsa de înțelegere a beneficiilor ce pot fi obținute la nivelul întregii organizații. De aceea, se concentrează asupra altor priorități, cărora le dedică resursele disponibile.
2. Au o perspectivă pe termen scurt, fără viziune de viitor. De aceea, se vor concentra pe inițiative care dau roade imediat, în detrimentul unor acțiuni cu bătaie lungă, dar și cu impact mai profund.
3. Lucrează fără obiective clar formulate pentru dezvoltarea oamenilor, așadar definirea competențelor necesare, respectiv identificarea ariilor de dezvoltare și stabilirea unor acțiuni concrete devin aproape imposibile.
4. Nu știu ce-și doresc oamenii de lângă ei. Fie din lipsă de timp, de resurse sau de atenție, nu sunt conectați cu echipele lor decât pe paliere cantitative, legate de atingerea obiectivelor, lipsindu-le orientarea către latura calitativă care include și aspirațiile, dorințele și nevoile angajaților.

Citește continuarea articolului aici.

Sursa foto.

*Sursa citată: TINYpulse, Association for Talent Development, Training Magazine.