Un alt popas cu însemnătate și surpriză pentru mine din cadrul proiectului PrinTransilvania2017 a fost la Cetatea Rupea. Și asta pentru că ceea ce știam eu din cetate nu mai seamănă cu nimic din zilele noastre, în cel mai bun sens al cuvântului. Cetatea a fost renovată cândva în 2013, iar rezultatul este unul cu adevărat spectaculos. Am ajuns la Cetatea Rupea într-o vineri, în jurul orei 17.00 trecute fix și era aproape pustiu. Ne-au întâmpinat 11 hectare cu ziduri, turnuri şi curţi interioare, o curățenie desăvârșită și maximum 10 turiști. Am putut admira și fotografia în voie fiecare colțișor.
Cel mai puternic centru cultural săsesc
Detalii despre cetatea Rupea au apărut pentru prima oară în datele oficiale în 1324. Cetatea Rupea, situată pe Dealul Cohalmului, dominând de sus orașul Rupea, a fost construitǎ și extinsǎ apoi în secolele al XIV-lea și al XVII-lea, ca cetate și refugiu pentru satele din împrejurimi.
Turnul Slăninii
Cetatea Rupea este organizată în 4 mari părți, denumite incinte: „Cetatea de sus” (incinta I), „Cetatea de mijloc” (incintele II şi III) şi „Cetatea de jos” (incinta IV), fiecare din ele cu o arhitectură aparte, aparținând unor epoci diferite. Cetatea cuprinde 10 turnuri: Turnul Porții, cel central, Turnul Slujitorilor, Turnul Slăninii (!!!), Turnul Ungrei, Turnul Pentagonal, Turnul Diecilor, Turnul Cercetașilor, Turnul Capelei, Turnul Gros și Turnul Pulverăriei. Turnul Slăninii se numea înainte Turnul Nou, dar a fost folosit vreme îndelungată pentru conservarea cărnii și a slăninilor din satele din împrejurimi, prin urmare și-a schimbat denumirea. Îmi și imaginez cum stăteau refugiații în cetate, cum mai duceau o luptă cu inamicii și cum între două bătălii, mai luau o gură de slană ca să prindă puteri. Și cum dacă cineva i-ar fi lăsat acolo luni de zile, ei ar fi avut cum să supraviețuiască bine-mersi cu… slănină. Așa viață parcă mi-aș dori și eu. 🙂
Un alt detaliu interesant și poate mai puțin cunoscut este că în 1716 zidurile cetății au fost folosite drept refugiu supraviețuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. Locul a fost apoi abandonat definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul.
Ceea ce mă bucură încă și mai tare este că, deși este una din cele mai mari cetăți (ca suprafață) pe care le găzduiește România, nu este extrem de aglomerată, și când spun asta nu mă refer neapărat la numărul de turiști (care variază în funcție de sezon), ci la numărul de magazine de suveniruri de lângă. Vreo 3, mai exact. Cine a fost la Cetatea Rășnov de exemplu, alta din preferatele mele, știe că înăuntru sunt peste 10 magazine și magazinașe de unde-ți poți lua diverse suveniruri, locul e mai mic și mereu plin de vizitatori, ceea ce-l face însă destul de aglomerat și gălăgios.
Așa cum spuneam ceva mai devreme, cea mai radicală schimbare a cetăţii s-a produs în urma programului de restaurare din anii 2010-2012, cu finalizare în 2013, când cetatea şi-a recuperat şi renovat mare parte din zestrea originală, aflată mult timp în uitare. Mai multe informații despre Cetatea Rupea găsiți pe Rupea Turistică. Nu v-aș sfătui să apelați la Wikipedia, pentru care cetatea este încă o ruină.
Programul de vizitare al Cetății Rupea
Cetatea poate fi vizitată cu program diferit în 3 mari perioade: 01 noiembrie – 31 martie de la 9:00 – 17:00, 01 aprilie – 31 august de la 9:00 – 20:00, 01 septembrie – 31 octombrie de la 9:00 – 17:00. Iar prețurile sunt aproape derizorii: 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru copii. Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești datând din paleotic și neoliticul timpuriu (5.500-3.500 î.H.).
Acest obiectiv face parte din proiectul PrinTransivlania2017, un proiect susținut de Suzuki, Garanti Bank și Rădăcini Auto Motor. Mai multe poze din cadrul proiectului și inclusiv de la cetate sunt disponibile aici.