Am citit mai întâi cartea (Ernest Cline, colecția Armada, Nemira) și-mi amintesc că m-am apucat de ea puțin convinsă că o s-o și termin. Din descriere părea așa, cam ca un joc video pentru copii și, mă rog, pe alocuri așa a fost și cartea, dar (mai ales) filmul. Dar a fost suficient de bine scrisă încât să mă prindă până la final. Și nici filmul nu e chiar rău, mă gândesc, dacă l-am văzut de 3 ori, și o dată la cinema (nu mi s-a părut că merită banii). Ok, nu te face să gândești prea mult și da, te simți ca într-un joc video și da, există în ziua de azi jocuri bine făcute (în sensul acela al unei realități în care te poți pierde cu adevărat), dar eu zic că interpretarea asta nu e rea. Bine, mie mi-a și plăcut fiindcă e pliiin de referinte la cărți și muzică (pop) din vremea anilor ’70-’80. 😊
The plot spune că acțiunea se petrece în 2045 (just around the corner, huh?) când, evident, lumea va fi alta decât cea de acum. Drastic de diferită și nu una în care ai vrea să trăiești, prin urmare toți se refugiază în OASIS, o lume utopică virtuală, o lume bună, unde nu există durere, nici întristare (sic!), v-ați prins voi, o lume în care să vrei să trăiești. Îți trebuie doar o cască VR pertinentă și un costum pe măsură.
Dar, ce să vezi, că OASIS-ul are și el un creator cât se poate de uman, care la un moment dat, moare. Și nu oricum, ci lăsând în urmă o enigmă de descifrat pentru cei care doreau să moștenească OASIS-ul și, cum ar veni, să se umple de bani. Ceea ce urmează e un soi de treasure hunt varianta modernă.
Trailer aici. Îl mai gasiti pe diverse platforme online, e bun de văzut cu copiii și interesant de imaginat că lumea ar putea la un moment dat arăta fix așa. 😊 Bonus, e făcut de Steven Spielberg, deci n-are cum să nu fie spectaculos.
Coming up next: J.F.K. 22.11.63, Stephen King.