Trenduri pe piața muncii: remote workers

Văd din ce în ce mai des, în România, oameni care pot și vor să lucreze de acasă sau de la distanță, în locul unui birou fix, la angajator. Deocamdată terenul pare a fi câștigat de proiecte din afară, care vin spre angajații români și pe care aceștia le gestionează de la distanță. Ușor-ușor însă, luând în calcul situația pieței muncii cel puțin din punct de vedere taxe din România, dar și o potențială criză la nivel global care va avea inevitabil un impact și la noi, tot mai mulți români vor alege această opțiune. Am avut ocazia în ultimul an să fac asta aproape zilnic, e un trend pe care-l urmăresc constant, așadar iată din punctul meu de vedere, câteva avantaje și dezavantaje și de ce cred că anii ce vor urma vor fi guvernați de acest trend la noi.

„There’s no arguing that the 9-to-5, 40-hour work week, with your entire team located near you, is gone. And it’s not coming back.” (Forbes, 2017) 

 

Avantaje

Principalul avantaj, uriaș, din punct de vedere al unui angajator care alege să aibă angajați care lucrează de la distanță (fie că lucrează de acasă, fie că lucrează dintr-un loc pe care și-l aleg singuri) este o reducere uriașă de costuri. Depinde de la business la business, însă pentru start-ups sau business-uri mici, acest lucru are o importanță capitală, mai ales la început. Poți alege să nu ai un spațiu fix de lucru, sau cel puțin unul pe care nu-l folosești 30 de zile din 30, ci poate mai puțin de jumătate din timp, pentru întâlniri de lucru importante, în restul timpului lucrând cu echipa de la distanță.

Acest lucru nu se aplică neapărat în cazul companiilor mari, care funcționează pe utilități zilnic, by default, și pentru care două birouri libere nu înseamnă neapărat o reducere semnificativă de costuri.

Motivația angajatului. Un angajat motivat este un angajat fericit. Un angajat care se simte liber, chiar dacă poate nu este, înseamnă un angajat și mai fericit. Sentimentul de libertate este cu mult mai pregnant pentru cei care lucrează de acasă, în ritm propriu. Pot face mai multe lucruri în același timp, sunt scutiți de costurile de transport (pe care, apropos, în companiile civilizate, le suportă angajatorii), se reduc costurile de masă/întreținere zilnică, angajatul își face programul singur și lucrează mult mai eficient. Un angajat motivat, care se simte liber și care este eficient în același timp este un angajat ideal, nu?

Dezavantaje

Instabilitatea angajatului. Cei mai mulți dintre cei care lucrează de acasă, cel puțin deocamdată în România, sunt freelanceri. Mulți dintre ei sunt relativ instabili când vine vorba de un loc de muncă sau de un proiect și pot renunța destul de ușor pentru proiectul cu miza financiară mai mare.

Productivitate scăzută, dar aici lucrurile sunt relative: poți fi extrem de neproductiv dacă o arzi toată ziua pe facebook dintr-un birou de unde angajatorul are impresia că lucrezi pe brânci, dar și neproductiv acasă, dacă alegi să-ți amâni proiectele și deadline-urile pentru un serial în miezul zilei. Aici depinde de oameni, angajați și angajatori deopotrivă.

Mentalitate. Ceva specific românilor. Angajatul trebuie să învețe să fie organizat și independent, să lucreze fără a fi împins de la spate și controlat, angajatorul trebuie să învețe că simplul fapt că are oamenii în fața ochilor lui nu înseamnă că îi controlează mai bine și că aceștia chiar muncesc la capacitate maximă. Presiunea pe oameni nu ajută. Încrederea în ei, da.

Pe final, iată un sondaj de anul trecut despre acest trend la americani. Istoria ne arată însă că multe, foarte multe astfel de trenduri ajung și la europeni în câțiva ani.

In a nutshell

Productivitate mai mare din partea angajatului, eficiență de lucru ridicată, reducerea stresului datorat unui mediu de lucru ales de angajat, engagement mai mare din partea colaboratorilor care lucrează astfel, reduceri de costuri pentru angajatori, posibilitatea de a implementa proiecte în piețe diferite din punct de vedere geografic/spațial, atractivitate ridicată pentru segmentul millenials, căutat de foarte multe companii, un fenomen global despre care unii spun că este the future of work. Bonus: cum să rămâi concentrat pe ceea ce faci, când lucrezi de acasă.

Sursa foto.

Cât de util(izat) este LinkedIn în România?

Un articol pe care voiam să-l scriu de ceva vreme, nu (doar) că-mi place să fiu contra curentului (acela care vorbește tare despre inutilitatea LinkedIn în România), ci pentru că realmente cred că, vorba cântecului, unii nu-nțeleg. De ce cârcotesc fără să cunoască, asta e altă problemă pe care nu o pot înțelege. M-am hotărât să scriu totuși, o dată cu schimbarea la față a acestei rețeli de socializare.

Am cont pe LinkedIn de peste 10 ani. În ultimii 3 ani l-am folosit destul de des, utilizând atât profilul personal (pentru diverse updates sau pentru trimitere aplicații la joburi într-o vreme), cât și pentru administrarea paginilor de companie. Am folosit inclusiv Advertising via LinkedIn care, culmea, chiar funcționează – algoritmul e similar ca la Facebook, a propos, doar că pentru un minim de rezultate trebuie să investești o sumă ușor mai mare decât în cazul facebook.

L-am găsit foarte util în toate cazurile de mai sus. Adevărat, e de nișă. Nu oricine este pe LinkedIn și nici nu trebuie. Adevărat, nu-l poți compara cu Facebook, așa cum nu poți compara mere cu pere. Dar pe bucata lui, își face treaba, atâta cât înțeleg românii importanța resurselor umane, a training-urilor sau a informațiilor de acest tip în România, toate prezente mai ales pe LinkedIn. Au încă probleme pe zona de client service (sau aveau, acum 5 luni când am apelat ultima oară la ei). Au încă probleme în a lega contul personal de o pagina de companie sau în a face ușor procesul de deschidere a unei pagini de companie. Dar sper să se rezolve curând. Altfel, nu în ultimul rând, e foarte util pentru informare, frați buni. Despre cursuri, despre aplicații, despre diverse webminarii și resurse, le găsiți pe toate aproape gratuit. Și da, noua interfață e utilă. E prietenoasă. E structurată. E ușor de folosit. E atrăgătoare. Îi avantajează, felicitări! Și nu, nu e Facebook.

Închei reiterând: doar pentru că în România, comparativ cu alte țări, această rețea este extrem de puțin utilizată sau doar pentru că unii utilizatori de Facebook (!!) nu înțeleg pur și simplu despre ce e vorba, nu înseamnă că nu este util și nici că nu este folosit. Repet, nu poți compara mere cu pere.

Aveți aici și câteva date relativ recente despre numărul utilizatorilor LinkedIn în România (2 milioane), o data cu achiziția acestei rețele de către Microsoft. Și încă un articol interesant despre legătura dintre LinkedIn și branduri aici.

Sursa foto.

Înainte de primul interviu

if you let them kill you
Am tot adunat de-a lungul anilor câteva lucruri care pe mine, în calitate de angajator, mă fac să văd roșu în fața ochilor, culoare din cauza căreia nu mai văd bine ce scrie în CV și nu pot chema omul la interviu. Altfel spus, perioada de selecție începe de îndată ce CV-ul a fost trimis și continuă la nivel virtual o perioadă. Pentru ca interviul să aibă loc:
1. Nu trimite e-mail fără subiect, în cazul în care aplici printr-un e-mail. Mi se pare incredbil că încă se întâmplă asta. E ca și cum ar scrie o bunică neatentă.
2. Nu aplica sub forma unui link pe Dropbox sau alte platforme similare. Fă un minimum de efort și nu mă trimite să mă loghez pe Dropbox, interesul e al tău să-mi câștigi atenția și să cumpăr „marfa”, iar până la decizia de cumpărare deja m-am plictisit.
3. Nu mă surprinde cu un „CV bun” sau un „CV final” sau un „CV ok”. Dă-i un nume CV-ului, de preferat al tău, nu interesează pe nimeni dacă tu crezi că e bun și dacă înaintea lui a existat unul mai prost sau mai puțin final și nici când a fost actualizat ultima oară.
4. Nu trimite un e-mail gol. Nu știi cum să te vinzi? Nu-i problemă, nu judec musai asta la început, dar un „Bună ziua!” aș aprecia.
5. Nu mă pune să te caut pe Google ca să aflu mai multe date despre tine, în loc să-mi trimiți un CV.
6. Nu trimite o ofertă de sponsorizare al „business-ului” pe care deja îl deții, decât dacă altul e scopul mesajului tău. Înaintea angajării nu ajută să ceri bani. Poți în schimb să vorbești de „business-ul” tău că realizare profesională.
7. Răbdarea e o virtute. Dacă mi-ai trimis CV-ul și nu ți-am răspuns în primele 5 minute, nu înseamnă nimic altceva decât că nu am avut timp să-ți răspund.
8. Citește mesajele de tip „Out of Office” pe care le primești după ce ai trimis e-mailul. S-ar putea să te ajute la punctul 7.
9. Citește și înțelege anunțul de recrutare. Dacă anunțul vizează un om în zona de Social Media, nu-mi spune că vrei să te angajezi în PR, chiar dacă experiența ta spune oricum asta. Cele două se aseamănăși nu prea. Spune-mi de ce te interesează poziția deschisă, de ce vrei să faci schimbarea către zona de interes din anunț.
10. Nu-mi trimite CV-ul doar pentru că lucrez într-o agenție de PR despre care s-a mai auzit în piață. Păstrează timpul ăla pierdut la interviu pentru ceva mai bun. Dacă nu te potrivești cu omul pe care îl caut sau dacă nu ești un guru vizionar care-mi va arăta de la prima întâlnire cum poate revoluționa lumea, s-ar putea să fie de prisos orice efort.
11. Pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi trimite o scrisoare de intenție făcută pentru un alt post și o altă companie. Sau, mă rog, nu uita să schimbi niște nume și date, pe ici sau pe colo.
12. Nu-mi trimite mesaj din contul de e-mail al prietenei tale sau, en fin, al cuiva care nu ești tu.
13. Cere feedback și oferă feedback. Sau un reply, după caz, dacă eu tot m-am obosit să-ți dau feedback-ul de bună voie și nesilită de nimeni.
14. Nu-mi trimite două CV-uri, doar pentru că vrei să-mi arăți că știi și engleza. N-o să te cred pe cuvânt oricum, așa că mai bine alege unul dintre ele.
15. Nu presupune că ești din start suficient de bun pentru a ocupa poziția respectivă. Așa o fi, dar trebuie mai întâi să mă convingi și pe mine de asta.
La capitolul subiectivisme:
· Caută să afli câte ceva despre mine înainte, persoană și companie, în măsura în care acest lucru e posibil. S-ar putea să te ajute să înțelegi că dacă-mi trimiți un mesaj care începe cu „Stimată Doamnă”, are toate șansele să rămână necitit.
· Nu-mi place să mă stimezi prea tare, dar nici să ne tragem de șireturi dintr-o simplă corespondență nu e de preferat. Nu mă trata ca pe amicii tăi de bere, mai bine dă-mi doar o bere.
· Dacă trimiți un e-mail scris cu diactritice, ai un bonus. La ultimul anunț de recrutare am primit peste 50 de CV-uri, toate pe mail. Din această avalanșă de mesaje, doar 4 (patru) au fost scrise cu diacritice.
Sursa foto.