Cât de util(izat) este LinkedIn în România?

Un articol pe care voiam să-l scriu de ceva vreme, nu (doar) că-mi place să fiu contra curentului (acela care vorbește tare despre inutilitatea LinkedIn în România), ci pentru că realmente cred că, vorba cântecului, unii nu-nțeleg. De ce cârcotesc fără să cunoască, asta e altă problemă pe care nu o pot înțelege. M-am hotărât să scriu totuși, o dată cu schimbarea la față a acestei rețeli de socializare.

Am cont pe LinkedIn de peste 10 ani. În ultimii 3 ani l-am folosit destul de des, utilizând atât profilul personal (pentru diverse updates sau pentru trimitere aplicații la joburi într-o vreme), cât și pentru administrarea paginilor de companie. Am folosit inclusiv Advertising via LinkedIn care, culmea, chiar funcționează – algoritmul e similar ca la Facebook, a propos, doar că pentru un minim de rezultate trebuie să investești o sumă ușor mai mare decât în cazul facebook.

L-am găsit foarte util în toate cazurile de mai sus. Adevărat, e de nișă. Nu oricine este pe LinkedIn și nici nu trebuie. Adevărat, nu-l poți compara cu Facebook, așa cum nu poți compara mere cu pere. Dar pe bucata lui, își face treaba, atâta cât înțeleg românii importanța resurselor umane, a training-urilor sau a informațiilor de acest tip în România, toate prezente mai ales pe LinkedIn. Au încă probleme pe zona de client service (sau aveau, acum 5 luni când am apelat ultima oară la ei). Au încă probleme în a lega contul personal de o pagina de companie sau în a face ușor procesul de deschidere a unei pagini de companie. Dar sper să se rezolve curând. Altfel, nu în ultimul rând, e foarte util pentru informare, frați buni. Despre cursuri, despre aplicații, despre diverse webminarii și resurse, le găsiți pe toate aproape gratuit. Și da, noua interfață e utilă. E prietenoasă. E structurată. E ușor de folosit. E atrăgătoare. Îi avantajează, felicitări! Și nu, nu e Facebook.

Închei reiterând: doar pentru că în România, comparativ cu alte țări, această rețea este extrem de puțin utilizată sau doar pentru că unii utilizatori de Facebook (!!) nu înțeleg pur și simplu despre ce e vorba, nu înseamnă că nu este util și nici că nu este folosit. Repet, nu poți compara mere cu pere.

Aveți aici și câteva date relativ recente despre numărul utilizatorilor LinkedIn în România (2 milioane), o data cu achiziția acestei rețele de către Microsoft. Și încă un articol interesant despre legătura dintre LinkedIn și branduri aici.

Sursa foto.

Despre influencerii de (pe) Facebook

În ton cu acest articol (sau nu), dar strict din perspectiva importanței pe care cu toții ar trebui să o acordăm Facebook-ului, astăzi scriu despre o categorie aparte: influencerii de facebook, acei oameni care nu au blog, nu sunt „publisheri”, nu sunt scriitori deveniți faimoși peste noapte. Ei doar scriu pe Facebook.

Influencerii de Facebook sunt oameni absolut normali care reușeșc să facă o postare virală în secunde. Oameni cu followers și peste 5000 de contacte în lista de prieteni oferită de Facebook.  Oameni cu relații virtuale, nu doar reale, dezvoltate sau nu în timp, oameni aparent comuni, dar nu banali, oameni necunoscuți (nevăzuți la televizor), oameni genuine, care dau peste cap algoritmul lui Mark și reușesc să crească organic. Oameni care recomandă și povestesc experiențe, in real time, experiențe cât se poate de reale, pe care alți oameni chiar îi urmează. Dacă i-ai vedea pe stradă nu i-ai recunoaște după un port sau chip anume, ai putea bănui pentru o clipă, poate, că nici nu au cont de Facebook. Este acel consumator de rând spre care brandurile deștepte ar trebui să-și îndrepte atenția. Nu mă consider unul dintre acești oameni nici pe departe, deși am avut reacții surprinzătoare (pentru mine) în urma unor postări pe Facebook, dar ȘTIU mulți astfel de oameni. Poate trebuie să fii un bun social media something ca să-i vezi. Trebuie să ai relații virtuale și mi-e teamă că brandurile nu știu să facă asta, nu toate, cel puțin, și desigur că mă refer la cele de pe plaiuri mioritice. Ceva ce ar trebui să aibă legătură cu reputația din online, dar mi-e teamă să văd acest cuvânt scris, dar’mite să-l rostesc cu voce tare.

Către ei cred eu, desigur IMHO, că ar trebui să-și îndrepte brand-urile atenția mai nou. Dar, hei, trăim în țara (lumea?) în care reputația nu se compară nicidecum cu ritmul de creștere al vânzărilor și, puțini, extrem de puțini, văd legătura dintre cele două. Nu mai bine facem o reclamă proastă și scumpă la TV?

PS: sunt companii (oameni?) pentru care încă Facebook nu are nici cea mai mică importanță. România, 2017.

Sursa foto.

Social media, cartofi prăjiți și mărțișoare

Aș spune că sunt ingredientele unei ediții reușite, cea din 2017, a Social Media Summit București, eveniment ce a avut loc pe 1 martie și care a reușit să pună pe tapet unele dintre cele mai stringente topicuri ale online-ului românesc. Cred că a fost cea mai reușită ediție dintre toate, cred că am văzut cei mai buni speakeri din ultima vreme adunați în același loc, am văzut conținut de calitate, am apreciat networking-ul la adevărata lui valoare (ca un alcoolic după 6 luni de pauză), am văzut activări faine, apreciate, m-am revăzut cu oameni și mai faini, ce să mai, m-am simțit ca peștele în apă.

Am să amintesc succint despre două momente care m-au ținut pe scaun preț de câteva ore, ceea ce nu e chiar ușor:

  • Sesiunea INFLUENȚA ONLINE ÎN OFFLINE, cu invitați numai unul și una: Mona Dîrțu (jurnalist), Barbu Mateescu (sociolog), Cătălin Teniță (Managing Partner, TreeWorks), Radu Atanasiu (Adjunct Lecturer, Maastricht School of Management România). S-a vorbit despre #văvedem, despre likes și shares și cum faci, dacă-l faci, pasul către acțiune după vorba aruncată pe facebook, despre bulele noastre de toate zilele, despre manipulare, a fost cu cifre, a fost cum trebuie.
  • Sesiunea INTRODUCERE ÎN UNIVERSUL COMPETIȚIILOR DE DEBATE, unde i-am revăzut pe băieții de la Asociația Română pentru Gândire și Oratorie (ARGO), pe care i-am cunoscut în tabără și care și-au arătat încă o dată talentul. Nu în ultimul rând, ceva talent ne-au arătat și membrii celor două echipe aflate în debate: echipa pro media online (Monica Botez – Managing Partner, Golin România, Alexandru Oancea – Marketing Manager, VEKA România, Alexandru Negrea – Consultant Social Media) și echipa pro mass-media tradițională (Monica Jitariuc – Managing Director, MSLGROUP The Practice, Tudor Galoș – Consumer Marketing Director, Microsoft România, Cristian China Birta – Cristianchinabirta.ro).

Digital Report 2017

Revista Biz a lansat în cadrul Social Media Summit București un nou proiect editorial – Digital Report 2017. Realizat cu sprijinul Zelist Monitor și Screen Native, ghidul reunește informații despre agenții de digital din România, tendințe și evoluții ale pieței de digital, liste cu cele mai relevante nume din blogosfera românească, clasificate în funcție de domeniile pe care le acoperă, top 50 cei mai urmăriți vloggeri români, top conturi de Instagram, precum și  top bloggeri cu care au colaborat cel mai bine agențiile de comunicare și top agenții cu care au colaborat bloggerii în 2016. Îl poți comanda de aici.

Meserii de pe net

#meseriidepenet este un nou proiect marca Biz, lansat și el la #smsbucurești 2017, având ca scop includerea în COR a noilor meserii din mediul online, care, fie vorba între noi, nu mai sunt deloc noi, și care totuși nu-și au locul decât în semnături digitale pompoase și exceluri complicate. Dacă vrei să te implici, poți semna petiția aici. Poate cu o petiție nu se face primăvară, dar poate fi un prim pas spre o normalitate.

PS: da, au avut Staropramen și de data asta! Și chiar și niște KFC foarte bine venit. 🙂