22.11.63, o dată la care s-a scris istorie

Ce ai face dacă ai avea ocazia de a călători în timp? Știu că ai mai auzit întrebarea asta, călătoria în timp, înainte sau înapoi, reprezintă o temă des întâlnită atât în literatura SF/F, cât și în cinematografie. Și totuși, nu ți-ar surâde ideea? Mie da și cu siguranță aș călători în viitor. Doar așa, ca să văd cum va fi. În trecut, nu știu dacă aș vrea și nu-mi dau seama dacă chiar aș vrea să schimb ceva. La o primă vedere sigur că ar fi multe de schimbat, dar orice schimbare (cred) aduce după sine o alta și practic trecutul nu ar mai fi la fel, idee întâlnită la fel de des în ceea ce privește călătoriile în timp și întâlnită, de altfel, și în 22.11.63.

În 22.11.63 Stephen King își duce personajul principal în timp pentru a preveni asasinarea lui J.F.K. Spoiler alert, acest lucru chiar se întâmplă, J.F.K nu mai moare în 1963, dar, ați ghicit, altceva se schimbă în Univers și tot nu-i bine. Vă las pe voi să descoperiți ce și cum, cu mențiunea că serialul merită văzut, indiferent dacă ați citit sau veți citi cartea (sau nu). Mi-a plăcut cum a jucat James Franco și serialul în ansamblu e unul care prinde. Are și un pic de acțiune (suficientă cât să te țină în alertă și fără să pară cusut cu ață albă, desigur, presupunând că a călători în timp este ceva chiar posibil), are și un pic de romantism, pentru cine preferă genul. Despre carte nu mă pot pronunța 100%, pentru că încă nu am terminat-o. Are mult mai multe detalii și povești construite în jurul fiecărui personaj decât în serial, în stilul caracteristic al lui Stephen King, care le alocă de data asta puțin peste 700 de pagini. E unul dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult la Stephen King, practic scrie o carte în care se regăsesc alte 10-15 cărți/povești, fiecare personaj având propria poveste în viața romanului.

Găsiți serialul pe Amazon Prime (aici un trailer) și cartea pe Nemira, colecția Armada.

Coming up next: Extrem de tare și incredibil de aproape, Jonathan Safran Foer.

Un thriller distopic cu o inimă reală, sângerândă: Fata cu toate darurile

Cum ar fi dacă lumea toată, așa cum o știm azi, s-ar sfârși din cauza unui virus sau din cauza unei ciuperci? Cum ar fi dacă ne-am lupta cu monștri pentru supraviețuire? (as if we aren’t already doing that). Știu că sună periculos de similar cu The Last of Us, dar nu despre acest serial e vorba (ajung și acolo curând). Fata cu toate darurile / The Girl with all the Gifts, M. R. Carey, apărută la editura Nemira în minunata colecție Armada sau, dacă se dorește filmul, ecranizat în 2016, cu Sennia Nanua, Gemma Arterton și Glenn Close.

Ne aflăm în fața unui viitor distopic după ce cea mai mare parte a umanității este distrusă de o infecție fungică. Lupta pentru supraviețuire este prezentă la tot pasul, povestea înfățisând personajele principale –  un om de știință, un profesor și doi soldați – care pornesc într-o călătorie de supraviețuire cu o tânără specială pe nume Melanie.

Cea mai mare parte a umanității care a fost infectată s-a transformat în zombi rapid. Singura speranță rămasă este un leac care ar putea fi obținut din cercetările asupra unui grup mic de copii din a doua generație care tânjesc la carne vie (infectații deveneau zombies și apoi se hrăneau cu oameni sau orice ființă cu sânge), dar totuși gândesc și învață, deoarece se pare că ciuperca are o relație simbiotică cu cei născuți infectați (nou-născuți).

Am citit cartea pe nerăsuflate și apoi am văzut filmul. De 2 ori. Mi s-a părut atât de real și, fără să sufăr vreo secundă de paranoia, atât de aproape de noi. Un peisaj apocaliptic, și la propriu și la figurat, destul de plauzibil. Mă rog, nu mă aștept să ne luptăm cu zombies în următorii 100 de ani, dar cu viruși și cu ciuperci și cu bacterii da. Sigur, lumea oamenilor evoluează o dată cu virușii și experiența pandemiei ne-a demonstrat că putem să ne repliem, chiar dacă cu niște costuri. De altfel, finalul spune fix acest lucru: oamenii mai au, totuși, o șansă.

Filme văzute în pandemie (II)

Continuăm seria de recomandări (vedeți voi care sunt și care nu), cu partea a doua a filmelor văzute în pandemie. Ordinea e cronologică.

  1. 13 Commandments, 1 sezon, pe Netlfix, olandez. Mi-a plăcut destul de mult, mai ales că începe într-un fel și se termină cu totul altfel decât ai crede. Oricum, cu crime și răzbunări și da, pe gustul meu.
  2. Sense 8. Din nou, un serial mai vechi și o surpriză plăcută pentru mine, deși e destul de controversat ca idee și neiubitorii de LGBT sau prea-pudicii, nu vor putea să vadă nici măcar un episod. Cam multe scene de sex explicit și sex în grup, dar ideea din spate e foarte mișto, muzica mișto, o combinație fină de acțiune și romance și fiction și da, mi-a plăcut. 2 sezoane, pe Netflix. Also, o bună lecție despre ce înseamnă LGBT pentru copii.
  3. The Loudest Voice in the Room. Al doilea cel mai bun serial văzut anul ăsta (despre primul, mai jos), atât de mult mi-a plăcut că am cumpărat și cartea. Povestea reală a fondatorului Fox News TV station back in the days, personaj jucat de Russell Crowe, dar care nu mai e, cel puțin în acest film, nimic din Russell Crowe pe care-l știam cu toții. Povestea e super interesantă, omul a fost o canalie, dar foarte deștept, iar Russell e foarte, foarte bun. Vi-l recomand cu drag, 1 sezon, 7 episoade, pe HBO GO.
  4. Mergând mai departe ajungem la luna septembrie și după deja multe seriale, chiar că am rămas fără opțiuni cât de cât cunoscute. Așadar urmează câteva filme, unele mai vechi, cum ar fi Zodiac, pe care l-am revăzut cred că a 4-a oară. Mi se pare la fel de bun. Tot pe Netflix.
  5. Newsroom. Cred că e cel mai bun serial văzut anul ăsta (foarte bun, dar nu cel mai frumos, vedeți voi mai jos de ce). Mi-a plăcut teribil, nu seamănă cu nimic din alegerile și preferințele mele mai mult sau mai puțin macabre de până acum, este despre jurnalism old school într-o redacție de televiziune. 3 sezoane, HBO GO.
  6. Slumdog Millionaire. Nici de ăsta nu știu cum să explic că mi-a scăpat până anul ăsta. Mi-a plăcut teribil și fiindcă puștiul a jucat și-n Newsroom (vezi mai sus), am zis să nu-l mai amân și foarte bine am făcut. Îl găsiți pe Netflix.
  7. Deepwater Horizon. Fiindcă, așa cum am mai spus, îmi plac filmele inspirate din realitate, iar ăsta e despre accidentul din 2010 petrecut pe platforma petrolieră Deepwater Horizon, situată în Golful Mexic. Bun, îl găsiți pe Netflix.
  8. Mystic River. O mică porcărioară semi-polițistă cu final de rahat, pe care am dat click din greșeală, într-un promo pe Netflix. V-am spus, doar, că am rămas fără opțiuni la un moment dat…
  9. Crescut de lupi. Iată un alt exemplu de serial care a început foarte bine, o super idee în spate și până la final de sezon au reușit să-l strice de tot. Din păcate, la cum se termină, se pregătește sezonul 2, deși eu chiar sper că cifrele nu vor arăta prea bine pentru încă un sezon. E cu omenirea pe cale de dispariție, cu planete noi, cu androizi. Și cu Ragnar, pour les connaisseurs. 1 sezon, HBO GO.
  10. To the Lake. Nici nu mai știu cum am făcut alegerea asta, dar țin minte că la momentul respectiv era no 2 în trending în Romania, pe Netflix. Am mai citit apoi câteva păreri și toate erau în favoarea lui. Nu e extraordinar, dar nici rău nu e, cu multe întorsături de situație și cateva puncte culminante pe episod, așadar nu te plictisești. Și mă rog, e cu un virus, pleacă lumea din calea lui, crime, sânge, cum ziceam, bunicel. Also, e rusesc. Un singur sezon, pe Netflix, dar la cum se termină, se pregătește sezonul 2.
  11. Young Wallander – un serial polțist british, nu m-a dat pe spate, dar a mers în lipsă de altceva. 1 sezon, pe Netflix.
  12. Unbelievable. Limited series pe Netflix, 8 episoade, serialul relatează povestea reală a unei adolescente violate pe când avea 16 ani și pe care nu o crede nimeni că i s-a întâmplat asta, suspectul fiind totuși, violator în serie în mai multe state din US. E teribil că asta chiar s-a întâmplat, serialul e foarte bun și chiar merită un loc pe listă.
  13. The Frozen Dead. Iată și primul serial franțuzesc din lista mea și probabil cea mai proastă alegere. Și o să vi-l povestesc cu detalii și cu spoilere ca să fim cu toții siguri că nu greșim atunci când alegem. Boooon, se face că în primul episod este ucis un cal. Mă rog, nu oricum, e decapitat și corpul e răstignit prin munți. E iarnă grea și zăpada albă contrastează frumos cu sângele calului, probabil că așa a gândit și regizorul. Se găsește un detectiv faimos să investigheze acest caz teribil, care detectiv găsește păr de om în zona incriminată și, ce să vezi, aparținea unui criminal în serie, actualmente închis într-un centru de psihiatrie cu regim de închisoare. Mai mult decât atât (!), criminalul acesta fusese cândva polițist, în urma cu 20 de ani. Mai mult decât atât (!!), fusese bun prieten cu detectivul nostru celebru, angajat în prinderea ucigașului de cal. Mai mult decât atât (!!!), criminalul era nașul de botez al fetei detectivului celebru. Booon, dar de ce era criminalul la închisoare? Pentru că omorâse vreo 4 fete (sau să fi fost 6?) și încă nu le găsiseră cadavrele (lucru important în dinamica filmului) și, ce să vezi, cel care-l bagase la zdup era chiar detectivul nostru celebru. Ce legătură are cu calul, veți întreba, poate, pe bună dreptate, că și eu m-am întrebat asta toate cele 6 episoade lungi. Niciuna, decât că așa a aranjat domnul criminal în serie aducerea detectivului celebru în oraș, lângă el. Fiindcă nah, aveau afaceri neterminate. Bine, noi aflăm asta pe la episodul 4, până atunci nu se leagă nimic, dar nu contează, că în episodul 2 moare și un om, castrat, în padure, spânzurat cu picioarele în sus într-un pom. Mergând mai departe mai mor niște oameni care se pare că violaseră în trecut 4 fete și un băiat. 3 din fete se sinuciseseră din cauza traumei (sau au fost ucise, nu ni se spune exact), băiatul și fata rămași în viață se apucă de răzbunare când cresc mari. Băiatul, ajuns mare și devenit bogat, era, culmea!, chiar proprietarul calului ucis în primul episod (lol, iată legătura). Fata, ajunsă mare și nu foarte bogată, era, culmea!, chiar directoarea centrului unde se afla închis criminalul nostru în serie. Și cei doi formau un cuplu. Nu că-i frumos???? În paralel cu toate, la centrul ăsta lucra o fată, dr. psihiatru în devenire. Care ținea morțiș să vorbească cu criminalul nostru în serie. Și care fată era, culmea!, sora uneia dintre fetele ucise în urmă cu 20 de ani de criminalul nostru în serie, băi, băiatule, ce palpitant!!! Și de ce o mânca pe ea undeva și venise aici, la el? Poi ca s-o găsească pe soră-sa moartă, că v-am zis că e important faptul că nu se găsiseră cadavrele fetelor ucise de criminal…. en fin, ca s-o scurtez, criminalul o răpește pe fată (cu ajutorul oamenilor din afară, că el era închis, mai precis cu ajutorul directoarei căreia îi spunea, pe rând, contra unor servicii, cine erau cei care o violaseră în copilărie, pentru ca ea să poată liniștită să-i ucidă, cu ajutorul proprietarului de cal, desigur). În schimbul fetei, criminalul îi cere detectivului nostru eliberarea. Lucru care se și întâmplă și nici că-l mai prinde cineva, dar hei, până la urmă a salvat fata…. Nu că-i frumos?????? 6 episoade lungi, cum spuneam, pe Netflix, în caz că…
  14. Undercover, sezonul 1, pe Netflix, înfățișează povestea reală a unui traficant de droguri din Belgia (da, da, e belgian, belgian-olandez, de fapt). Not great, not terrible, se vorbește la un moment dat ca o comparație de Pablo Escobar, dar, vă rog să mă credeți, nu se compară. Aștept cu interes sezonul 2, care e deja live pe Netflix.
  15. The Crime, polonez. Un clasic cu crime, limited series, 3 episoade pe sezon, 2 sezoane. Bunicel.
  16. The Break. Frantuzesc, mi-a stat inima când am dat play, având în vedere experiența recentă cu serialele franțuzești, dar ăsta nu e rău. 2 sezoane, pe Netflix, am văzut primul sezon și o bună parte din sezonul 2 și mi-a plăcut. E interesant că-n fiecare episod apare câte un potețial criminal pentru aceeași crimă, ca la final să descoperim că nu era niciunul din cei presupuși. Miștocuț, mai bun primul sezon, însă.
  17. The trial of the Chicago 7. Bazat pe povestea reală a protestelor din Chicago (proteste anti razboiul din Vietnam), anii 1968. Foarte bun (film, nu serial), îl găsiți pe Netflix. M-am bucurat să-l revăd pe Eddie Redmayne și tot filmul m-am întrebat cât din realitate au păstrat referitor la judecător și la cum a judecat tot procesul. Mi s-a părut pur și simplu ireal, chiar și pentru anii ‘68.
  18. The Queen’s Gambit. Cel mai frumos serial al anului, asta e clar. Poveste frumoasă, bine jucat, regie bună, muzică bună, nu știu ce ai vrea mai mult de la un serial. Adică, cum să zic, nici n-am văzut vreun strop de sânge și nici n-am simțit nevoia, ceea ce nu e puțin lucru 😊. 1 sezon, 7 episoade, pe Netflix. Absolut minunat.